Română      Русскии      English

 

 

 

 

 

 

Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității
și Capacității de Muncă

 
Prima pagină  »  Informații utile
Informații utile
SISTEMUL DE CLASIFICARE A FUNCŢIEI MOTORII GROSIERE ÎN PARALIZIA CEREBRALĂ INFANTILĂ (GMFCS)

Sistemul de clasificare a funcţiei motorii grosiere (Gross Motor Function Classification System) este bazat pe aprecierea mişcărilor active de sine stătătoare, în special a abilităţii de a şedea (controlul trunchiului) şi a merge.

Sistemul de clasificare a funcţiei motorii grosiere (Gross Motor Function Classification System) este bazat pe aprecierea mişcărilor active de sine stătătoare, în special a abilităţii de a şedea (controlul trunchiului) şi a merge. Divizarea acestui sistem în 5 grade este bazată pe diferenţe clinic semnificative între deprinderile motorii însuşite. Cele 5 grade de posesie a funcţiilor motorii se deosebesc prin nivelul de insuficienţă funcţională, necesitatea tehnologiilor de susţinere, inclusiv a dispozitivelor de susţinere a funcţiei motorii (premergătoare, cârje, bastoane) şi scaunelor cu rotile; calitatea deprinderilor motorii efectuate fiind de o importanţă  mult mai redusă. Gradul I include copiii cu infirmitate neuromotorie cu limitări funcţionale mai uşoare decât cele tipice asociate cu paralizia cerebrală infantilă, precum şi copiii tradiţional diagnosticaţi cu „disfuncţie cerebrală minimă” sau „paralizie cerebrală infantilă, forma uşoară”. Este de menţionat că în special la copiii mai mici de 2 ani, diferenţele intre gradul I şi II nu sunt într-atât de evidente ca între alte grade.

Scopul principal este de a determina cel mai potrivit grad care maximal ar reflecta abilităţile şi disabilităţile (limitările, insuficienţa) motorii ale copilului. Atenţia primordială este acordată deprinderilor motorii habituale (aparţinând activităţii zi de zi) acasă, la şcoală şi în locurile publice. Este foarte importantă aprecierea funcţiilor motorii ordinare şi nu a capacităţilor motorii de performanţă, fără a trage concluzii referitor la pronostic. Reţineţi, că scopul principal este determinarea funcţiilor motorii de bază prezente la copil şi nu aprecierea calităţii mişcărilor sau a potenţialului motoriu.

Descrierea celor 5 grade este generală şi nu elucidează toate aspectele funcţiei motorii individuale la copil. Spre exemplu, un sugar cu hemiplegie care nu se poate deplasa în poziţie geno-palmară („în patru labe”), dar în rest corespunde gradului I de abilitate motorie trebuie clasificat ca gradul I. Acest scor este ordinal ceea ce nicidecum nu înseamnă că distanţele şi diferenţele între grade sunt egale sau  copiii cu paralizie cerebrală infantilă trebuie distribuiţi egal între cele 5 grade. Sumarul diferenţelor între fiecare pereche de grade este furnizat pentru a facilita determinarea gradului care cel mai aproape corespunde funcţiilor motorii de bază curente ale copilului.

Titlul fiecărui grad de abilitate motorie reprezintă nivelul superior de mobilitate pe care copilul îl poate atinge între vârsta de 6-12 ani. Recunoaştem, că clasificarea funcţiilor motorii grosiere este dependentă de vârstă, în special la sugari şi copiii de vârstă fragedă. Astfel pentru fiecare grad de abilitate motorie sunt specificate descrieri separate pentru copiii de diferite vârste. Abilităţile şi disabilităţile funcţionale prezentate pentru fiecare vârstă sunt de caracter orientativ şi nu reprezintă variantele normei. Copiii născuţi prematuri, până la vârsta de 2 ani vor fi consideraţi de vârstă corectată şi nu reală (vârsta se va calcula nu de la naştere ci de la termenul aşteptat al naşterii mature).

Considerăm important ca în aprecierea funcţiilor motorii ale copilului accentul să fie pus pe abilităţile lui motorii grosiere şi nu pe disabilităţi. Aşadar principiul general sună astfel: un copil care îndeplineşte funcţiile motorii de bază descrise pentru un anumit grad de abilitate motorie grosieră va fi clasificat ca aparţinând acestui grad sau unui mai superior, şi vice-versa: un copil care nu poate îndeplini funcţiile motorii de bază descrise  pentru un anumit grad de abilitate motorie va fi clasificat la un grad mai inferior.

Sistemul de Clasificare a Funcţiilor Motorii de Bază

Gradul I

Merge fără restricţii; dificultăţi în mişcările grosiere mai avansate.

Până la vârsta de 2 ani: Copiii  trec de sine stătător din poziţie culcată în poziţie şezândă pe podea şi invers şi îşi menţin poziţia, ambele mâni fiind libere pentru manipularea obiectelor. Copilul se deplasează „în patru labe”, trece în poziţie bipedă şi face paşi sprijinindu-se de mobilă. Începe a merge între vârstele 18 luni şi 2 ani fără a necesita careva dispozitive de susţinere.

De la 2 la 4 ani:  Copiii şed pe podea cu ambele mâini libere pentru manipularea obiectelor. Se aşează şi se scoală fără ajutorul adultului. Modul preferenţial de deplasare este mersul fără a necesita dispozitive de susţinere.

De la 4 la 6 ani: Copiii se aşează şi se scoală de pe scaun şi îşi menţin poziţia şezând fără a se sprijini pe mâini. Se scoală de pe scaun sau podea în poziţie bipedă fără a necesita obiecte de sprijin. Merg în incinte şi la aer liber, ridică scările. Apare abilitatea de a alerga şi a sări.

De la 6 la 12 ani: Copiii merg în incinte şi în afara casei, ridică scările fără careva dificultăţi. Exercită funcţiile motorii de bază inclusiv alergatul şi săriturile, dar viteza, echilibrul şi coordonarea sunt reduse.

Gradul II

Merge fără dispozitive de asistenţă; dificultăţi ale mersului în afara casei şi în locurile publice.

Până la vârsta de 2 ani: Copiii îşi menţin echilibrul în poziţia şezând pe podea dar uneori se sprijină pe ambele mâini. Se târăsc pe abdomen sau se deplasează în „patru labe”. Se ridica în poziţie bipedă şi merge ţinându-se de  mobilă.

De la 2 la 4 ani: Copiii şed pe podea, dar pot avea dificultăţi în menţinerea echilibrului când ambele mâini sunt libere pentru manipularea obiectelor. Aşezarea şi culcarea este efectuată fără ajutorul adultului. Pe suprafeţe stabile încearcă să treacă în poziţie bipedă. Modurile preferenţiale de deplasare sunt mersul „în patru labe” într-un patern reciproc alternativ, sprijinindu-se de mobilă, sau în poziţie bipedă fiind asistat de un dispozitiv de susţinere.

De la 4 al 6 ani: Copiii şed pe scaun cu ambele mâini libere pentru manipularea obiectelor. Se scoală de pe podea sau scaun în poziţie bipedă, dar pentru aceasta frecvent necesită o  suprafaţă stabilă pentru a se împinge sau sprijini cu mâinile. Merg în poziţie bipedă fără careva dispozitive de asistenţă în casă şi pe distanţe scurte pe suprafeţe drepte în afara casei. Ridică scările ţinându-se de balustradă, nu sunt în stare să alerge sau sară.

De la 6 la 12 ani: Copiii se deplasează în poziţie bipedă în casă şi la aer liber, ridică scările ţinându-se de balustradă, dar întâmpină dificultăţi în timpul mersului pe suprafeţe cu relief neregulat şi înclinat, în spaţii aglomerate şi înguste. Abilităţile de a alerga sau sări sunt în cel mai bun caz minimal dezvoltate.

Gradul III

Merge cu dispozitive de asistenţă; dificultăţi ale mersului în afara casei şi în locurile publice

Până la vârsta de 2 ani: Copiii îşi menţin poziţia şezând pe podea doar fiind sprijiniţi în regiunea lombară. Se rostogolesc şi se târăsc pe abdomen.

De la 2 la 4 ani: Copiii şed frecvent în „poziţia-W” (şedere între coapsele şi genunchii în flexie şi rotaţie internă), deseori pentru a se aşeza necesită asistenţă din partea adultului.  Ca metode primare de mobilizare servesc târâtul pe abdomen sau deplasarea „în patru labe” (frecvent fără mişcări alternative ale picioarelor). Se pot scula în poziţie bipedă  pe suprafeţe stabile şi merge lângă mobilă distanţe scurte. Pot merge distanţe scurte prin casă utilizând dispozitive de asistenţă şi fiind asistaţi de adulţi în schimbarea direcţiei şi întoarcere.

De la 4 la 6 ani: Copiii şed pe scaun obişnuit dar pot necesita un suport pelvian sau pentru trunchi pentru a facilita la maxim funcţia mâinilor. Se scoală şi se aşează pe scaun utilizând o suprafaţă stabilă pentru a se împinge sau sprijini cu mâinile. Merg cu ajutorul dispozitivelor de asistenţă pe suprafeţe drepte şi ridică scările cu asistenţa adultului. Frecvent necesită transportare în timpul deplasării pe distanţe mari şi peste suprafeţele cu relief neregulat.

De la 6 la 12 ani: Copiii se deplasează în poziţie bipedă în casă şi în afara ei cu ajutorul dispozitivelor de asistenţă motorie. Sunt capabili de a ridica scările ţinându-se de balustradă. În dependenţă de funcţia membrelor superioare, sunt capabili de a conduce căruciorul sau sunt transportaţi pasiv pe distanţe mari sau suprafeţe cu relief neregulat.

Gradul IV

Deplasare de sine stătătoare limitată; în afara casei şi în locuri publice copiii sunt transportaţi sau se deplasează de sine stătător utilizând scaunul cu rotile electric

Până la vârsta de 2 ani: Copiii deţin controlul asupra capului, dar pentru a şedea necesită suport al trunchiului. Se pot întoarce de pe spate pe abdomen şi de pe abdomen pe spate.

De la 2 la 4 ani: Copiii fiind aşezaţi îşi menţin poziţia şezând, dar nu sunt capabili să-şi menţină alinierea şi echilibrul corpului fără ajutorul mâinilor. Pentru menţinerea poziţiei şezând şi bipede frecvent necesită echipament de adaptare. Deplasarea de sine stătătoare pe distanţe scurte (în limitele unei camere) este obţinută prin rostogolire, târâre pe abdomen, sau deplasării „în patru labe” fără mişcări alternative ale picioarelor.

De la 4 al 6 ani: Copiii sunt capabili de a şedea pe scaun, dar necesită un scaun special pentru asigurarea controlului trunchiului şi facilitarea mişcărilor mâinilor. Se aşează şi se scoală de pe scaun cu ajutorul adultului sau utilizând o suprafaţă stabilă pentru a se împinge sau sprijini cu mâinile. Cea mai bună performanţă o constituie abilitatea de a merge distanţe scurte cu ajutorul mergătorului sub supravegherea adultului, fiind dificile schimbarea direcţiei şi deplasarea pe suprafeţe cu relief neregulat. Sunt transportaţi pasiv în locurile publice. Unica posibilitate de deplasare de sine stătătoare este opţiunea de a se deplasa în scaun cu rotile electric.

De la 6 la 12 ani: Copiii îşi pot păstra gradul de abilitate motorie grosieră obţinut până la vârsta de 6 ani şi conta pe deplasarea în scaun cu rotile acasă, la şcoală şi în locurile publice. Deplasarea de sine stătătoare este posibilă utilizând scaun cu rotile electric.

Gradul V

Deplasarea de sine stătătoare este sever limitată, chiar şi fiind utilizate tehnologii de asistenţă

Până la vârsta de 2 ani: Insuficienţa motorie severă limitează considerabil controlul voluntar al mişcărilor. Copiii sunt incapabili de aşi ţine capul şi controla trunchiul în poziţie culcat pe abdomen şi şezând. Pentru a se rostogoli de pe abdomen pe spate şi vice-versa necesită asistenţa adultului.

De la 2 la 12 ani: Insuficienţa motorie severă limitează considerabil controlul voluntar al mişcărilor şi abilitatea de a ţine capul şi controla trunchiul.  Toate funcţiile motorii sunt limitate. Limitarea funcţiei de şedere şi a poziţiei bipede nu poate fi complet compensată prin utilizarea echipamentului de adaptare şi a tehnologiilor de asistenţă. Copii care au fost apreciate cu gradul V nu pot conta pe obţinerea capacităţii de a se deplasa de sine stătător şi sunt transportaţi. Unii copii însuşesc modalitatea de  a se deplasa de sine stătător cu ajutorul căruciorului electric completat cu echipament sofisticat de adaptare.

Diferenţa între gradele I şi II

Copiii cu abilităţi motorii de gradul II în comparaţie cu cei cu gradul I, întâmpină dificultăţi mai pronunţate  în timpul trecerii de la o mişcare la alta; mersului în afara casei şi în locuri publice; necesită dispozitive de asistenţă motorie când încep să meargă; la ei suferă calitatea mişcărilor şi abilitatea de a exercita astfel de funcţii motorii grosiere cum ar fi alergatul şi săriturile.

Diferenţa între gradele II şi III

Diferenţele ţin de capacităţile diferite de deplasare de sine stătătoare. Copiii cu abilităţii motorii de gradul III pentru a merge necesită dispozitive de asistenţă motorie şi  frecvent orteze, pe când cei cu deprinderi motorii de gradul II după vârsta de 4 ani nu necesită astfel de echipament.

Diferenţa între gradele III şi IV

Diferenţele ţin de abilităţile copilului de aşi menţine poziţia şezând şi de a se deplasa, chiar şi de utilizând  tehnologii de asistenţă. Copiii cu abilităţi motorii de gradul III şed independent, deţin o mobilitate independentă pe podea şi se deplasează în poziţie bipedă cu ajutorul dispozitivelor de asistenţă motorie. Copiii cu funcţie motorie de gradul IV frecvent pot şedea (de obicei cu suport), totodată mişcările independente sunt foarte limitate. Copiii cu deprinderi motorii de gradul IV de cele mai multe ori sunt transportaţi sau obţin posibilitatea de a se deplasa de sine stătător utilizând scaunul cu rotile electric.

Diferenţa între gradele IV şi V

La copiii cu abilităţi motorii de gradul V  deprinderile motorii independente lipsesc, inclusiv controlul postural antigravitaţional. Deplasarea de sine stătătoare poate fi obţinută doar în cazul în care copilul poate însuşi conducerea unui cărucior electric.

 




Informații utile

Citeşte mai mult...
Copiii de vârstă mică din ce în ce mai des și mai îndelungat sunt expuși influenței televiziunii și altor gadget-uri.
Citeşte mai mult...
In ultima vreme, ați auzit din ce in ce mai des vorbindu-se despre autism. Poate ca nu cunoașteți, cu lux de amănunte, ce se ascunde in spatele acestui cuvant dar, cu siguranța, deja știți ca este vorba despre o afectiune.
Citeşte mai mult...
Citeşte mai mult...
Termenul “Disabiităţi profunde multiple (DPM)» se referă la copiii cu o tulburări intelectuale profunde şi o dereglări motorii severe sau profunde, o deseori asociate cu probleme senzoriale
Citeşte mai mult...
Clasificarea MACS este pe larg folosită de către specialiștii în kinetoterapie precum și de către terapeuții ocupaționali din toată lumea. MACS ne permite să determinăm nivelul de implicare a ambelor măini în activitățifapt ce ne permite să stabilim sarcinile individuale de reabilitare.
Citeşte mai mult...
Cauzele de bază ce condiţionează apariţia insuficienţelor motorii la copii cu Sindromul Down (SD) sunt reprezentate de hipotonia musculară, dezvoltarea abnormală a reflexelor, afectarea echilibrului precum şi, adaosul supraponderal.
Citeşte mai mult...
Dezvoltarea patologică a funcţiei motorii poate fi cauzată de probleme ale dezvoltării intrauterine, traume la naştere, dereglări cromosomiale, maladii grave, accidente. Copiii cu diferite patologii pot avea dereglări motorii asemănătoare.
Citeşte mai mult...
Stadiile de adaptare a familiei copilului cu dizabilități. Şocul iniţial - părinţii trăiesc o stare de confuzie, mâhnire şi îngrijorare. Când informaţia despre diagnostic este oferită furia şi dezorganizarea familiei sporeşte.
Citeşte mai mult...
Kinetoterapeutul este un membru important al echipei interdisciplinare. Dezvoltarea motorie a copilului este obiectivul ţinta al specialistului în terapie fizică.
Citeşte mai mult...
Activitatea specialistului în kinetoterapie începe cu evaluarea complexă a funcției motorii fine și grosiere a copilului, cu colectarea anamnezei precum și completarea formularelor necesare.
Citeşte mai mult...
Nici una dintre metodele menţionate mai jos nu pot soluţiona de sine stătător toate problemele copilului cu disabilităţi motorii, dar, utilizate în complex, prezintă importanţa în abilitarea copilului cu nevoi speciale.
Citeşte mai mult...
Ritmul de creştere a copiilor cu sindrom Down (SD) este mai lent comparativ cu copiii majoritari. Viteza de creştere a acestor copii variază în funcţie de vârstă.
Citeşte mai mult...
Scleroza tuberoasă reprezintă o afecţiune multisistemică genetică caracterizată prin hamartoame răspândite în diverse organe inclusiv creier, cord, piele, rinichi, plămâni şi ficat.
Citeşte mai mult...
Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea pentru copil şi adolescent (CIF-CA) poate fi folosită nu numai pentru a descrie şi a compara sănătatea populaţiilor în plan mondial, a dezvolta un limbaj semantic comun între toate sectoarele preocupate de sănătatea omului dar poate avea şi o serie de aplicaţii practice.
Citeşte mai mult...
Una din problemele ortopedice frecvent întâlnite la copiii cu sindrom Down (SD) este instabilitatea atlantooccipitală IAA.
Citeşte mai mult...

14.03.2019
PRIMUL CURRICULUM în Intervenția Timpurie în Copilărie în MOLDOVA
07.03.2019
Doar împreună mișcăm lucrurile din loc
21.02.2019
Direcționează 2% din impozitul tău pe venit către Centrul de Intervenție Precoce „VOINICEL”

Utilizator (Email)
Parolă



Ai uitat parola?
Înregistrează-te